Articole despre vreme.Ce inseamna?
VantulVânturile cu tăria între 2 - 5 se numesc briză, iar cele cu tăria între 6 -8 este numit vânt puternic, început de furtună. Vântul cu gradul de tărie 9 este numit pur şi simplu furtună, iar vântul cu tăria 12 este numit orcan, uragan, taifun. Pe pământ vântul poate atinge teoretic 1230 km/oră aceasta este de fapt viteza sunetului, practic această viteză nu poate fi atins de cel mai puternic tornado (până în prezent s-a măsurat la tornado o viteză maximă de 500 - 600 km/oră).
Curenţii de aer se deplasează urmând forţa gradientă de la un "minim" ecuator unde aerul cald se ridică spre un "maxim" la Pol. Forţa Coriolis deviază, prin rotaţia pământului, în emisfera nordică, curentul de aer (vântul) spre vest formând aşa numita categorie a vânturilor de vest. Vânt care întâlneşte un munte (obstacol topografic) [modifică] Formare Cauza principală a formării vântului este diferenţa presiunii atmosferice între două regiuni. Aerul cald fiind mai uşor se înalţă producându-se un minim de presiune, locul lui va fi preluat de masele de aer din zona rece (maxim de presiune atmosferică) , până când se va egala diferenţa de presiune dintre cele două regiuni .Această circulaţie a maselor de aer stă la baza termodinamicii. Intensitatea vântului depinde direct proporţional de diferenţa de presiune dintre cele două zone geografice. Direcţia vântului este influenţată de forţa Coriolis care ia naştere prin rotaţia pământului, deviind de exemplu în emisfera nordică, vânturile spre vest. Un alt factor care schimbă direcţia şi eventual temperatura vântului sunt obstacolele topografice ca: munţi, văi, sau canioane. Föehnul, de exemplu, este un vânt rece din Munţii Alpi care la trecerea peste Alpi (urcare şi coborâre) prin fenomenul de frecare a maselor de aer de munte se încălzeşte. |
Prognoza Meteo
vremea in Bucuresti vremea in Iasi vremea in Cluj-Napoca vremea in Constanta vremea in Pitesti vremea in Ploiesti vremea in Timisoara vremea in Botosani vremea in Braila vremea in Buzau vremea in Arad vremea in Craiova vremea in Sibiu vremea in Brasov vremea in Galati vremea in Deva vremea in Suceava vremea in Bacau vremea in Oradea vremea in Alba Iulia vremea in Bistrita vremea in Valcea articole despre vreme vremea la mare sezon |
Tornada
este un vânt foarte puternic ce actionează pe un areal redus, sub formă de vârtej de aer fiind frecvent pe teritoriul Americii de Nord unde e numit si twister.Vântul se roteste în atmosferă pe o axă verticală, fiind în corelatie cu miscările de convectie a aerului însotit de nori negri de furtună (Cumulus si Cumulonimbus). Tromba vârtejului de aer se înaltă de la suprafata pământului până la nivelul norilor, această definitie a lui Alfred Wegener (1917) este valabilă si azi.
Procesul de formare al vârtejului este complex, fiind azi încă în fază de cercetare, vântul ia nastere când anumite conditii climaterice sunt îndeplinite.
Fiind legate de anumite zone geografice si zile calendaristice. In evul mediu, ele erau considerate ca fiind "duhuri rele".Tornada se formeaza atunci cand o cantitate imensa de aer cald urca si aerul rece coboara, prin deplasare se formeaza o palnie. Din cauza incălzirii globale, au ajuns să se formeze tornade si în Romania.[1]
* Convectia umedă este una din conditii, sub actiunea actiunii solare, si o sursă de energie fiind vaporii din atmosferă
* O anumită conditie atmosferică teobila care admite urcarea rapidă a aerului supraîncălzit, care suferă în straturile superioare de aer o răcire rapidă
* Un rol important îl joacă situatia în care se află fronturile vecine de aer, paralel cu o convectie umedă unde răcirea se produce latent, are loc si o convectie uscată, această confruntare dintre cele două fronturi alcătuiesc formarea trombelor de vânt, care la început au o intensitate mică dar pot să crească la intensitatea unui tornado, care poate să dureze de la câteva secunde până la câteva ore.
Până acum s-a măsurat la o tornada din Oklahoma la data de 3 mai 1999 la Bridge Creek, o intensitate de 496 ± 33 km/h care pe scara Fujita corespunde gradului F-5.
* Aceste vânturi "bântuie" mai frecvent vara timpuriu, rol important îl are temperatura apei, formându-se deasupra oceanului o maximă care deasupra uscatului seara sau dimineata devreme se poate amplifica la intensitatea unui tornado. Aceste furtuni se formează în regiunile subtropicale până în zonele cu climă temperată cu o frecventă mare în partea centrală SUA coasta Golfului Mexic. La fel apar în Argentina, Europa de est, Africa de Sud, Bengal, Japonia, insulele ce apartin de Marea Britanie
Procesul de formare al vârtejului este complex, fiind azi încă în fază de cercetare, vântul ia nastere când anumite conditii climaterice sunt îndeplinite.
Fiind legate de anumite zone geografice si zile calendaristice. In evul mediu, ele erau considerate ca fiind "duhuri rele".Tornada se formeaza atunci cand o cantitate imensa de aer cald urca si aerul rece coboara, prin deplasare se formeaza o palnie. Din cauza incălzirii globale, au ajuns să se formeze tornade si în Romania.[1]
* Convectia umedă este una din conditii, sub actiunea actiunii solare, si o sursă de energie fiind vaporii din atmosferă
* O anumită conditie atmosferică teobila care admite urcarea rapidă a aerului supraîncălzit, care suferă în straturile superioare de aer o răcire rapidă
* Un rol important îl joacă situatia în care se află fronturile vecine de aer, paralel cu o convectie umedă unde răcirea se produce latent, are loc si o convectie uscată, această confruntare dintre cele două fronturi alcătuiesc formarea trombelor de vânt, care la început au o intensitate mică dar pot să crească la intensitatea unui tornado, care poate să dureze de la câteva secunde până la câteva ore.
Până acum s-a măsurat la o tornada din Oklahoma la data de 3 mai 1999 la Bridge Creek, o intensitate de 496 ± 33 km/h care pe scara Fujita corespunde gradului F-5.
* Aceste vânturi "bântuie" mai frecvent vara timpuriu, rol important îl are temperatura apei, formându-se deasupra oceanului o maximă care deasupra uscatului seara sau dimineata devreme se poate amplifica la intensitatea unui tornado. Aceste furtuni se formează în regiunile subtropicale până în zonele cu climă temperată cu o frecventă mare în partea centrală SUA coasta Golfului Mexic. La fel apar în Argentina, Europa de est, Africa de Sud, Bengal, Japonia, insulele ce apartin de Marea Britanie
Curcubeul
este un fenomen optic şi meteorologic care se manifestă prin apariţia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci cînd lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, cînd soarele este apropiat de orizont.
Centrul curcubeului este în partea opusă soarelui faţă de observator. Trecerea de la o culoare la alta se face continuu, dar în mod tradiţional curcubeul este descris ca avînd un anumit număr de culori; acest număr diferă de la o cultură la alta, de exemplu în tradiţia românească secvenţa culorilor este adesea prezentată astfel: roşu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo şi violet, şi memorată sub forma acronimului ROGVAIV. Ordinea culorilor este de la roşu în exteriorul arcului la violet în interior.
În condiţii de vizibilitate bună uneori se poate observa şi un curcubeu mai slab, concentric cu primul, ceva mai mare şi cu ordinea culorilor inversată. Teoretic există nu numai acest curcubeu secundar, ci o infinitate de ordine superioare, dar practic cu ochiul liber au fost observate doar primele patru; al treilea şi al patrulea sînt şi mai slabe şi se află de aceeaşi parte cu soarele, ceea ce îngreunează mult observarea.
Curcubeu în Bucureşti, România Acelaşi fenomen are loc şi în alte condiţii, de exemplu cu lumina lunii (sau orice altă sursă de lumină) în loc de soare, cu picături de apă provenite de la spargerea valurilor, fîntîne arteziene, cascade, stropitori etc., cu alte lichide în loc de apă ori cu obiecte solide şi transparente (sticlă, polistiren etc.) în formă sferică ş.a.m.d.
[modifică] Producerea curcubeului Producerea curcubeului Curcubeul poate fi explicat analizând mersul razelor de lumină într-o sferă transparentă. Lumina albă de la soare suferă mai întîi o refracţie la intrarea în picătura de apă, moment în care începe separarea culorilor. În partea opusă a picăturii are loc o reflexie la interfaţa dintre apă şi aer (o parte din lumină iese afară, dar aceasta nu produce efectul de curcubeu). În continuare lumina iese din picătură printr-o a doua refracţie, care amplifică separarea culorilor.
Pentru fiecare lungime de undă există un unghi la care intensitatea luminii ieşite din picătură are un maxim. Existenţa acestui maxim se explică astfel: funcţia care face legătura dintre excentricitatea razei de intrare (distanţa dintre raza de lumină care intră în picătură şi centrul picăturii) şi unghiul de ieşire (unghiul dintre raza de la intrare şi cea de la ieşire) nu este monotonă, ci creşte de la zero, are un punct de întoarcere şi apoi scade. În jurul punctului de întoarcere, pentru un interval relativ larg de excentricităţi, unghiul de ieşire se modifică foarte puţin, ceea ce face la acest unghi să iasă din picătură o cantitate de lumină mult mai mare decît la alte unghiuri. Acest fenomen, combinat cu faptul că pentru fiecare lungime de undă unghiul corespunzător maximului de intensitate luminoasă are altă valoare, explică formarea curcubeului sub forma unui arc colorat. Punctul de întoarcere menţionat se remarcă prin faptul că partea atmosferei din interiorul arcului curcubeului este mai luminoasă decît cea din exterior.
Acelaşi raţionament explică de ce razele care ies din picătura de apă fără nici o reflexie internă nu formează un curcubeu: unghiul de ieşire depinde monoton de excentricitatea razei de intrare, deci la nici un unghi nu se concentrează o parte semnificativă din lumina soarelui; aceste raze nu fac decît să împrăştie lumina într-un mod care depinde prea puţin de lungimea de undă.
Curcubeul secundar diferă de primul prin aceea că în interiorul picăturii de apă lumina suferă două reflexii interne. Analog, ordinele superioare se obţin printr-un număr sporit de reflexii interne, ceea ce explică în parte intensitatea lor scăzută.
Fotografie în contrast accentuat: Curcubeu supranumerar în interiorul curcubeului primar, cu arcuri suplimentare verzi şi violet, prin fenomenul de interferenţă a luminii Există mai multe fenomene fizice care stau la baza producerii curcubeului sau care îl pot influenţa:
* Tensiunea superficială face ca picăturile de apă, mai ales cele foarte mici, să fie aproape perfect sferice.
* Refracţia şi reflexia luminii explică de ce lumina curcubeului are altă direcţie decît lumina de la soare.
* Dispersia, adică dependenţa indicelui de refracţie al apei de lungimea de undă a luminii, explică de ce curcubeele sînt colorate şi nu doar albe.
* Difracţia luminii devine semnificativă atunci cînd picăturile de apă sînt extrem de mici, de ordinul micronilor, deci comparabile cu lungimea de undă (aproximativ 0,5 μm). În acest caz culorile curcubeului se estompează.
* Dacă picăturile sînt mari şi nu se află într-un echilibru care să le asigure forma sferică, efectul de curcubeu fie este redus, fie nu apare.
Centrul curcubeului este în partea opusă soarelui faţă de observator. Trecerea de la o culoare la alta se face continuu, dar în mod tradiţional curcubeul este descris ca avînd un anumit număr de culori; acest număr diferă de la o cultură la alta, de exemplu în tradiţia românească secvenţa culorilor este adesea prezentată astfel: roşu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo şi violet, şi memorată sub forma acronimului ROGVAIV. Ordinea culorilor este de la roşu în exteriorul arcului la violet în interior.
În condiţii de vizibilitate bună uneori se poate observa şi un curcubeu mai slab, concentric cu primul, ceva mai mare şi cu ordinea culorilor inversată. Teoretic există nu numai acest curcubeu secundar, ci o infinitate de ordine superioare, dar practic cu ochiul liber au fost observate doar primele patru; al treilea şi al patrulea sînt şi mai slabe şi se află de aceeaşi parte cu soarele, ceea ce îngreunează mult observarea.
Curcubeu în Bucureşti, România Acelaşi fenomen are loc şi în alte condiţii, de exemplu cu lumina lunii (sau orice altă sursă de lumină) în loc de soare, cu picături de apă provenite de la spargerea valurilor, fîntîne arteziene, cascade, stropitori etc., cu alte lichide în loc de apă ori cu obiecte solide şi transparente (sticlă, polistiren etc.) în formă sferică ş.a.m.d.
[modifică] Producerea curcubeului Producerea curcubeului Curcubeul poate fi explicat analizând mersul razelor de lumină într-o sferă transparentă. Lumina albă de la soare suferă mai întîi o refracţie la intrarea în picătura de apă, moment în care începe separarea culorilor. În partea opusă a picăturii are loc o reflexie la interfaţa dintre apă şi aer (o parte din lumină iese afară, dar aceasta nu produce efectul de curcubeu). În continuare lumina iese din picătură printr-o a doua refracţie, care amplifică separarea culorilor.
Pentru fiecare lungime de undă există un unghi la care intensitatea luminii ieşite din picătură are un maxim. Existenţa acestui maxim se explică astfel: funcţia care face legătura dintre excentricitatea razei de intrare (distanţa dintre raza de lumină care intră în picătură şi centrul picăturii) şi unghiul de ieşire (unghiul dintre raza de la intrare şi cea de la ieşire) nu este monotonă, ci creşte de la zero, are un punct de întoarcere şi apoi scade. În jurul punctului de întoarcere, pentru un interval relativ larg de excentricităţi, unghiul de ieşire se modifică foarte puţin, ceea ce face la acest unghi să iasă din picătură o cantitate de lumină mult mai mare decît la alte unghiuri. Acest fenomen, combinat cu faptul că pentru fiecare lungime de undă unghiul corespunzător maximului de intensitate luminoasă are altă valoare, explică formarea curcubeului sub forma unui arc colorat. Punctul de întoarcere menţionat se remarcă prin faptul că partea atmosferei din interiorul arcului curcubeului este mai luminoasă decît cea din exterior.
Acelaşi raţionament explică de ce razele care ies din picătura de apă fără nici o reflexie internă nu formează un curcubeu: unghiul de ieşire depinde monoton de excentricitatea razei de intrare, deci la nici un unghi nu se concentrează o parte semnificativă din lumina soarelui; aceste raze nu fac decît să împrăştie lumina într-un mod care depinde prea puţin de lungimea de undă.
Curcubeul secundar diferă de primul prin aceea că în interiorul picăturii de apă lumina suferă două reflexii interne. Analog, ordinele superioare se obţin printr-un număr sporit de reflexii interne, ceea ce explică în parte intensitatea lor scăzută.
Fotografie în contrast accentuat: Curcubeu supranumerar în interiorul curcubeului primar, cu arcuri suplimentare verzi şi violet, prin fenomenul de interferenţă a luminii Există mai multe fenomene fizice care stau la baza producerii curcubeului sau care îl pot influenţa:
* Tensiunea superficială face ca picăturile de apă, mai ales cele foarte mici, să fie aproape perfect sferice.
* Refracţia şi reflexia luminii explică de ce lumina curcubeului are altă direcţie decît lumina de la soare.
* Dispersia, adică dependenţa indicelui de refracţie al apei de lungimea de undă a luminii, explică de ce curcubeele sînt colorate şi nu doar albe.
* Difracţia luminii devine semnificativă atunci cînd picăturile de apă sînt extrem de mici, de ordinul micronilor, deci comparabile cu lungimea de undă (aproximativ 0,5 μm). În acest caz culorile curcubeului se estompează.
* Dacă picăturile sînt mari şi nu se află într-un echilibru care să le asigure forma sferică, efectul de curcubeu fie este redus, fie nu apare.
Ceata
Ceata este un fenomen meteorologic, care constă dintr-o aglomeratie de particule de apă aflate în suspensie în atmosferă în apropierea suprafatei solului, care reduce vizibilitatea orizontală sub 1.000 de metri.
La o temperatură dată, cantitatea de vapori de apă din aer se poate mări substantial (de exemplu, în urma evaporării intense a apei din sol), până când vaporii devin saturati. De cele mai multe ori, vaporii de apă nu ating punctul de saturatie doar datorită evaporării si/sau condensării, dar pot deveni saturati prin răcire, dacă temperatura aerului coboară mai jos de asa-numitul "punct de rouă", care este temperatura la care vaporii de apă din aer, aflati la o presiune constantă, devin saturati si încep să apară primele picături de lichid. În această stare, din cauza suprasaturării, vaporii nu mai pot să se afle numai în stare gazoasă si încep să se condenseze în mici picături de apă care, fiind în suspensie în diferite straturi de aer aflate deasupra suprafatei solului, micsorează transparenta aerului, provocând fenomenul căruia i se spune ceată.
Atunci când vizibiltatea orizontală este cuprinsă între 1.000 m si 5.000 m avem de-a face cu fenomenul numit negură sau pâclă .Uneori particulele de apă din aerul de la suprafata solului refractă astfel lumina, încât acesta apare opalescentă, lăptoasă.
Ceata este mai frecventă toamna si primăvara, când temperaturile sunt mai scăzute si vaporii ating starea de saturatie la o cantitate mult mai mică în unitatea de volum decât în timpul verii. Ceata se formează îndeosebi dimineata si seara.Ceata se formează mai frecvent în văi unde temperatura este mai scăzută si umiditatea este mai mare.Practic, ceata este un nor aflat în contact cu solul. Ceata se distinge fată de nori numai datorită faptului că norul nu atinge suprafata pământului. Acelasi nor, considerat astfel de la altitudini joase, poate deveni ceată la altitudini mai înalte, de exemplu la vârful unor dealuri sau munti.
Conditiile de formare a cetii sunt strâns legate de existenta concomitentă a umiditătii de la sol (între 90-100%), un vânt în general calm sau cu viteză de până la 3 m/s si a unei inversiuni termice (cresterea cu înaltimea a temperaturii aerului) la sol. Dacă una din aceste conditii nu e realizată sansele de formare a cetii sunt foarte mici. Din punct de vedere al cauzei formării cetii pot fi distinse cauze termice si cauze dinamice. Astfel, răcirea radiativă produsă în timpul noptii poate fi enumerată ca principală cauză termică, iar advectia termică (deplasarea unei mase de aer cu o anumită temperatură peste o masă de aer cu temperatură diferită), ca principală cauză dinamică, însă pot exista si cauze complexe, având ca si origine mai multi factori.
La o temperatură dată, cantitatea de vapori de apă din aer se poate mări substantial (de exemplu, în urma evaporării intense a apei din sol), până când vaporii devin saturati. De cele mai multe ori, vaporii de apă nu ating punctul de saturatie doar datorită evaporării si/sau condensării, dar pot deveni saturati prin răcire, dacă temperatura aerului coboară mai jos de asa-numitul "punct de rouă", care este temperatura la care vaporii de apă din aer, aflati la o presiune constantă, devin saturati si încep să apară primele picături de lichid. În această stare, din cauza suprasaturării, vaporii nu mai pot să se afle numai în stare gazoasă si încep să se condenseze în mici picături de apă care, fiind în suspensie în diferite straturi de aer aflate deasupra suprafatei solului, micsorează transparenta aerului, provocând fenomenul căruia i se spune ceată.
Atunci când vizibiltatea orizontală este cuprinsă între 1.000 m si 5.000 m avem de-a face cu fenomenul numit negură sau pâclă .Uneori particulele de apă din aerul de la suprafata solului refractă astfel lumina, încât acesta apare opalescentă, lăptoasă.
Ceata este mai frecventă toamna si primăvara, când temperaturile sunt mai scăzute si vaporii ating starea de saturatie la o cantitate mult mai mică în unitatea de volum decât în timpul verii. Ceata se formează îndeosebi dimineata si seara.Ceata se formează mai frecvent în văi unde temperatura este mai scăzută si umiditatea este mai mare.Practic, ceata este un nor aflat în contact cu solul. Ceata se distinge fată de nori numai datorită faptului că norul nu atinge suprafata pământului. Acelasi nor, considerat astfel de la altitudini joase, poate deveni ceată la altitudini mai înalte, de exemplu la vârful unor dealuri sau munti.
Conditiile de formare a cetii sunt strâns legate de existenta concomitentă a umiditătii de la sol (între 90-100%), un vânt în general calm sau cu viteză de până la 3 m/s si a unei inversiuni termice (cresterea cu înaltimea a temperaturii aerului) la sol. Dacă una din aceste conditii nu e realizată sansele de formare a cetii sunt foarte mici. Din punct de vedere al cauzei formării cetii pot fi distinse cauze termice si cauze dinamice. Astfel, răcirea radiativă produsă în timpul noptii poate fi enumerată ca principală cauză termică, iar advectia termică (deplasarea unei mase de aer cu o anumită temperatură peste o masă de aer cu temperatură diferită), ca principală cauză dinamică, însă pot exista si cauze complexe, având ca si origine mai multi factori.
Codurile de avertizare meteorologica
Cod rosu - fenomene meteorologice periculoase de intensitate foarte mare: vant, ploi abundente, descarcari electrice, grindina, canicula, ger. Exista, deasemenea, risc de viituri mari, care pot duce la inundatii!
Cod portocaliu - fenomene meteorologice periculoase de intensitate mare: vant, ploi abundente, descarcari electrice, grindina, canicula, ger. Exista risc de viituri pe raurile mici.
Cod galben - fenomenele meteorologice prognozate (averse, descarcari electrice, vant, temperaturi ridicate) sunt normale pentru perioada si zona geografica la care se refera avertizarea, dar acestea pot deveni temporar periculoase. Exista si risc de crestere a debitelor si nivelurilor apei pe rauri.
Cod verde - nu sunt prognozate fenomene meteo periculoase.
Cod rosu - fenomene meteorologice periculoase de intensitate foarte mare: vant, ploi abundente, descarcari electrice, grindina, canicula, ger. Exista, deasemenea, risc de viituri mari, care pot duce la inundatii!
Cod portocaliu - fenomene meteorologice periculoase de intensitate mare: vant, ploi abundente, descarcari electrice, grindina, canicula, ger. Exista risc de viituri pe raurile mici.
Cod galben - fenomenele meteorologice prognozate (averse, descarcari electrice, vant, temperaturi ridicate) sunt normale pentru perioada si zona geografica la care se refera avertizarea, dar acestea pot deveni temporar periculoase. Exista si risc de crestere a debitelor si nivelurilor apei pe rauri.
Cod verde - nu sunt prognozate fenomene meteo periculoase.
© Vremea. site realizat de CREATIVE GREEN DESIGN
Horoscop - Totul despre zodii
Horoscop European | Horoscop Romanesc | Horoscop Totemic | Horosop Arboricol | Horoscopul Sexelor | Etimologiile Numelui
Vremea - Prognoza meteo in principalele orase din tara
Bucuresti | Cluj- Napoca | Constanta | Craiova | Brasov | Iasi | Timisoara | Ploiesti | Pitesti | Deva | Galati | Arad | Braila | Buzau
Bancuri spumoase - colectie de bancuri romanesti si straine
Bancuri Ardeleni | Bancuri Olteni | Bancuri Blonde | Bancuri Seci | Bancuri Sir si John | Perle Bac | Culmi de atins
Beneficiile Alimentelor | Beneficiile Leguminoaselor
Beneficiile Legumelor | Beneficiile Fructelor | Beneficiile Plantelor Aromatice | Beneficiile Radacionoaselor | Beneficiile Florilor
Maxime si Cugetari - Citate celebre
Citate Dr. House | Proverbe Romanesti | Legile lui Murphy | Citate Celebre | Filosofi Antici
Cauta google | yahoo | bing | ask | kosmix | duckduckgo | yebol
Horoscop - Totul despre zodii
Horoscop European | Horoscop Romanesc | Horoscop Totemic | Horosop Arboricol | Horoscopul Sexelor | Etimologiile Numelui
Vremea - Prognoza meteo in principalele orase din tara
Bucuresti | Cluj- Napoca | Constanta | Craiova | Brasov | Iasi | Timisoara | Ploiesti | Pitesti | Deva | Galati | Arad | Braila | Buzau
Bancuri spumoase - colectie de bancuri romanesti si straine
Bancuri Ardeleni | Bancuri Olteni | Bancuri Blonde | Bancuri Seci | Bancuri Sir si John | Perle Bac | Culmi de atins
Beneficiile Alimentelor | Beneficiile Leguminoaselor
Beneficiile Legumelor | Beneficiile Fructelor | Beneficiile Plantelor Aromatice | Beneficiile Radacionoaselor | Beneficiile Florilor
Maxime si Cugetari - Citate celebre
Citate Dr. House | Proverbe Romanesti | Legile lui Murphy | Citate Celebre | Filosofi Antici
Cauta google | yahoo | bing | ask | kosmix | duckduckgo | yebol